“The natural human tendency to care for another would no longer be “I care for you because you are the same as I,” but, instead, “I prize and treasure you because you are different from me.” – Carl R. Rogers, A Way of Being
Facilitarea centrată pe grup
În anii ‘60 și ‘70, Rogers și colegii săi au explorat gândirea centrată pe client și în contextul grupurilor și al facilitării acestora. În anii ’40 și ’50, împreună cu Thomas Gordon și colegii de la Universitatea din Chicago, au experimentat ‘facilitarea centrată pe grup’, prin care acceptarea, înțelegerea, sinceritatea și disponibilitatea liderului de a lăsa grupul să își stabilească propriile direcții au activat o mare energie, creativitate și productivitate în rândul membrilor grupului.
La sfârșitul anilor ’60, au extins această abordare la ceea ce Rogers a numit ‘Basic encounter group’, o experiență de grup nestructurată în care membrii grupului au ajuns la o mai mare înțelegere de sine, spontaneitate, comunicare îmbunătățită și autenticitate în relații. Rogers a condus zeci de grupuri Encounter în contexte profesionale, de afaceri, medicale, academice, de dezvoltare personală și organizaționale. Ulterior, acesta împreună cu colegii săi, au folosit aceeași abordare pentru a facilita comunități mai mari, inclusiv audiențe și ateliere de lucru formate din sute de participanți.
Grupul Encounter ca intervenție socială
Pe măsură ce Rogers a extins abordarea centrată pe persoană de la relația terapeutică la toate relațiile umane, a început să analizeze modul în care puterea și influența sunt distribuite în toate relațiile umane. A exemplificat toate aceste dimensiuni în cartea sa ‘On Personal Power’ (1977) și a continuat să utilizeze abordarea centrată pe persoană pentru a rezolva conflicte în cadrul grupurilor, dar și în cadrul comunităților internaționale.
Prin ateliere de lucru și grupuri Encounter filmate cu comunități multiculturale, Rogers a demonstrat cum acceptarea pozitivă, empatia și congruența – aceleași condiții care promovează creșterea, utile în toate relațiile de ajutorare – pot îmbunătăți comunicarea și înțelegerea între grupurile aflate în conflict. El și colegii săi au condus ateliere de lucru centrate pe persoană pentru grupuri de 100 până la 800 de participanți în întreaga lume, inclusiv în Brazilia, Mexic, Africa de Sud, Ungaria, Uniunea Sovietică, etc. Au organizat și o întâlnire a liderilor internaționali la Rust, Austria, despre rezolvarea tensiunilor din America Centrală – o experiență care a demonstrat potențialul abordării centrate pe persoană pentru rezolvarea conflictelor internaționale. În semn de recunoaștere a eforturilor sale de a construi înțelegerea internațională și rezolvarea conflictelor, Carl Rogers a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Grupul Encounter în prezent
În anii ’70, grupul Encounter era considerat una dintre cele mai importante invenții sociale ale secolului. La nivel internațional există și astăzi câteva astfel de evenimente cu tradiție, la care se strâng zeci de persoane, chiar sute. Parte dintre ele chiar asta urmăresc, această experiență multiculturală, fiind organizate de fiecare dată pe un alt continent, într-o altă țară, de către o altă echipă.
Altele, dimpotrivă, funcționează în număr restrâns, ceea ce oferă grupului mai mult spațiu și timp, mai multă intimitate cu sine pentru a se putea crea mai apoi poteci cu dublu sens: ce las să primesc de la celălalt, ce și cât ofer din mine, dar mai ales ce înțelegeri noi despre mine în interacțiune cu lumea las să se dezvăluie și să se descopere în timp ce ceilalți mă privesc.
Tranziția abordării de la cadrul terapeutic individual la cel de grup
Trecerea abordării de la lucrul individual la aplicarea ei în terapia de grup nu a schimbat ipotezele de bază. Acestea au rămas aceleași, facilitatorul întâlnirii de grup are nevoie de aceeași fluență ca terapeutul individual pentru a fi prezent în proces și scopul acestuia este de a facilita crearea unui climat în care fiecare persoană și grupul de persoane să poată explora în siguranță aspecte individuale, de proces și dinamică de grup.
Esența abordării centrate pe persoană în comportamentul facilitatorului de grup presupune acordarea de autonomie persoanelor din grupuri, crearea unui climat în care acestea își pot exprima propriile idei și sentimente, facilitează procesul de învățare și stimulează independența în gândire și acțiune, încurajează oferirea și primirea de feedback, acceptă inovațiile și autoevaluarea, etc. A fost și rămâne o idee revoluționară faptul că clientul ar putea fi propriul său expert, că ideile și sentimentele proprii ale acestuia ar putea fi mai importante decât interpretările și sugestiile terapeutului, că acesta ar putea dobândi independență în gândire și acțiune și că ar putea obține un nivel mai mare sau chiar complet de autoresponsabilitate.
Sistemul de valori și aderarea la premisele acestui sistem de către terapeutul individual sau facilitatorul de grup sunt cele care diferențiază abordarea centrată pe persoană de alte sisteme terapeutice individuale sau de grup.
Facilitatorul
Facilitatorul se implică în lumea fiecărui participant la grup și în dezvoltarea ‘minții de grup’ cu aceeași dedicare și disciplină aplicată în terapia individuală. Acesta va fi prezent și atent la oameni; va promova echivalența între oameni și nu va presupune cum vor fi oamenii, ce vor face sau ce vor deveni în timpul sau după întâlnirea terapeutică.
Keith Wood explica faptul că abordarea centrată pe persoană înseamnă să înfrunți un fenomen sau un context (proces de psihoterapie, o clasă de elevi, un proces de învățare într-un grup encounter sau chiar o comunitate mare) cu o atitudine specifică de a fi și de a funcționa în lume. Una în care nu doar că îi respectăm pe ceilalți, dar avem și disponibilitatea și deschiderea de a înfrunta ostilitatea sau scepticismul. Poate însemna atât înfruntarea necunoscutului, cât și curajul de a privi către propria frică și îndoială. Alteori presupune să lupți pentru ideile proprii, dar să ai deschiderea să renunți la ele atunci când descoperi altele mai bune. Deseori este necesară o așteptare activă care să permită apariția altor perspective înainte de a lua decizii, în timp ce nu te retragi ca participant activ.
Învățarea pe mai multe dimensiuni
În grupul Encounter, scopul nu este procesul psihoterapeutic de grup, în care cineva face ceva sau intervine pentru a direcționa un proces. Scopul este procesul de învățare care se manifestă pe mai multe dimensiuni, învățarea individuală, personală și învățarea de grup. De aceea, într-un grup encounter există o atenție deosebită la cum manifestarea presiunii sociale ar putea să rănească. Curajul este necesar într-un astfel de context pentru a putea înfrunta aceste tendințe care ar putea să apară în dinamica de grup, dar și pentru a înfrunta propriile tendințe care ne-ar putea face să ne comportăm într-o asemenea manieră în grup.
Responsabilitatea personală
Grupul Encounter se concentrează pe contextul și dinamica care se creează în aici și acum și mai puțin pe relatarea istoriei personale sau pe explicarea și interpretarea unor comportamente sau sentimente generale sau pe concentrarea asupra unor evenimente care se întâmplă în afara grupului. Acest spațiu promovează responsabilitatea personală, intrând în opoziție cu tendința de a-i lăsa pe alții să decidă sau să direcționeze propriul nostru comportament. Subliniază și hrănește capacitatea noastră de a crește și de a gestiona atât experiențe pozitive, cât și negative. Ca o cale către autoconștientizare, grupul encounter cere onestitate și transparență și comunicarea vieții personale într-un limbaj ce poate fi înțeles de ceilalți.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale unui astfel de grup este provocarea lansată fiecărui participant de a se adapta la schimbare. Pentru o perioadă de timp încetăm să mai fim singuri, relația cu celălalt devine suficient de intensă și de semnificativă, până în punctul în care noi înțelegeri despre cine suntem, cum suntem și cum abordăm relațiile cu cei apropiați ies la suprafață.
“…a-si dezvolta propriul potențial”
Carl Rogers, în scrierile sale, a abordat grupul din perspectiva celui care facilita procesul grupului, încercând să pună în lumină acele atitudini care ajutau acest proces, dar și pe cele care mai degrabă încurcau sau îl blocau. În lucrarea sa ‘My Way of Facilitating a Group’ (1971), accentuează diferența dintre a facilita și a direcționa un grup, în timp ce descrie atât procesul fiecărui membru al grupului, cât și al grupului în termeni de ‘a-și dezvolta propriul potențial’:
“…grupul este ca un organism, are un simț al propriei direcții, chiar dacă această direcție nu poate fi definită din punct de vedere intelectual. Un grup recunoaște elementele nesănătoase din procesul său, se concentrează asupra lor, le clarifică sau le elimină și avansează spre a deveni un grup mai sănătos. Am văzut înțelepciunea organismului expusă la toate nivelurile, de la celulă la grup.”
În aceeași lucrare, menționează atitudinea cu care intră în grup și cadrul pe care își dorește să îl creeze:
“…. pentru că am încredere în grup, de obicei pot fi destul de relaxat și degajat într-un grup chiar de la început. Asta este oarecum exagerat, pentru că întotdeauna simt un pic de anxietate atunci când începe un grup, dar, în general, îmi spun <Nu am nicio idee despre ce se va întâmpla, dar cred că ceea ce se va întâmpla va fi în regulă> și cred că am tendința de a comunica non-verbal că: <Ei bine, niciunul dintre noi nu pare să știe ce se va întâmpla, dar nu pare să fie ceva pentru care să ne facem griji>”.
Vorbește despre ascultare ca element esențial în construirea cadrului și ca activitate principală atunci când se află în grup:
“…ascult cu toată atenția, acuratețea și sensibilitatea de care sunt capabil, pe fiecare individ care se exprimă în grup. Indiferent dacă exprimările sunt superficiale sau semnificative, eu ascult. Vreau să îl fac pe individul care vorbește să simtă că ceea ce a spus este, pentru mine, demn de luat în seamă, demn de înțeles și că, în consecință, el este demn de luat în seamă pentru că a spus-o.”
Menționează siguranța, element crucial în orice proces de grup:
“Îmi doresc foarte mult să construiesc un climat psihologic sigur pentru individ. Vreau ca acesta să simtă că, dacă riscă să spună ceva extrem de personal, sau absurd, sau ostil, sau cinic, va exista cel puțin o persoană în cerc care îl respectă suficient de mult pentru a-l auzi clar și pentru a asculta acea declarație ca pe o expresie autentică a sa.
Există un mod ușor diferit în care doresc să fac climatul sigur pentru participanți. Sunt foarte conștient că nu pot face experiența sigură față de durerea unei noi înțelegeri sau a unei creșteri, sau față de durerea unui feedback sincer din partea celorlalți. Aș dori, totuși, ca individul să simtă că, indiferent ce i se întâmplă,, voi fi psihologic foarte mult alături de el, în momentele de durere sau de bucurie, sau în combinația dintre cele două, care este un semn atât de frecvent al creșterii.”
Grupul Encounter oferă oportunitatea explorării interacțiunilor umane și a unicității acestora. Este un climat de învățare și dacă de multe ori cunoașterea conștientă a felului în care funcționăm în interacțiunile cu ceilalți nu este ușor accesibilă, grupul Encounter ne invită, prin feedback-ul primit și profunzimea relațiilor care se creează, să atingem granițele experiențelor noastre pentru a le lărgi cu înțelegeri și semnificații noi.