Scris de Mihaela Stîngu

Am adunat aceste gânduri după un encounter de weekend, dar s-au așezat la câteva săptămâni mai târziu. Ce am simțit și trăit la acel Encounter m-a ținut mult după și încă încerc să înțeleg. Au fost aspecte cu care am rezonat și m-au răscolit din perspectiva relației cu ceilați. Tema cu care m-am conectat a fost cea legată de modul în care ne raportăm sau comparăm cu ceilalți. E o temă care îmi revine periodic în minte, dar pe care la Encounter am regăsit-o altfel.

Discuții despre invidie, nevoia de a te compara cu alții sau poate obișnuința de a o face, a-ți dori mereu ceea ce nu ai, m-a dus cu gândul la o întâmplare cu pisici. O prietenă are două pisici, o femelă (Minet) și un mascul (Yak). Yak este foarte sociabil si afectuos, se joacă în permanență. Minet este cea retrasă și puțin fricoasă cu persoanele nou întâlnite. Într-o zi mă jucam cu Yak si am observat-o pe Minet ascunsă după un scaun, cum se uita la noi. Nu ne scăpa din priviri, urmărea jucăria pe care o agitam în fața lui Yak, facea un pas spre noi, dar în momentul în care încercam să ma joc cu ea… fugea.  Voia Minet ce avea Yak? Era momentul atunci sau poate avea nevoie de timpul ei sa ajungă acolo? Opresc comparația cu pisicile aici 😊

Ceea ce am constatat de ceva timp și mai ales în perioada aceasta de auto-izolare e că realizezi mai mult ce ai decât ce nu ai și discuțiile din grup m-au făcut să îmi dau seama că nu a fost niciodată vorba despre invidie, cuvântul care cred că m-a trezit și intrigat, în relația mea cu ceilalți (colegi, prieteni, familie), ci despre o obișnuiță de a-mi compara viața mea (cu toate din ea) cu bucăti din viețile celorlalți. Ca un puzzle cu piese de la diferite jocuri pe care voiam să îl fac și care nu avea cum să se potrivească în povestea mea. Puzzle-ul tău e al tău chiar dacă nu tot timpul piesele se potrivesc. Am nevoie de toate piesele? Sunt piesele potrivite pentru jocul meu? Cred că sunt așa pentru că așa am vrut să fiu, așa mi-am creat contextul și pot oricând să le rearanjez, oricând văd/cred/simt că vreau sa schimb povestea. Nu cred că am găsit “rezolvarea” dilemei mele, dar cred că m-a ajutat să o privesc puțin altfel.

Ce mi-a adus acest Encounter (cam ca toate la care am participat)? Spațiul în care să am această înțelegere, eliberare și în care să pot să decantez aceste gânduri și emoții. Un spațiu în care m-am simțit în siguranță, indiferent dacă am avut sau nu aceeași viziune ca ceilalți.