Encounter de Vara

13 iulie – 19 iulie 2019

Ediție de vară 13 iulie - 19 iulie 2019

Cu bucurie anunțăm cea de a doua ediție de vară a grupului Encounter.

Ne reîntâlnim în intervalul 13 – 19 iulie 2019 pentru a petrece 6 zile în mijlocul naturii sub umbrela valorilor Abordării Centrate pe Persoană.

 Ne dorim să recreăm timpul și spațiul în care să ne întâlnim unii cu alții în cea mai autentică varianta a noastră, să construim conexiuni profunde în care să îndrăznim să ne lăsăm nevoile văzute și să le împlinim alături și cu ajutorul grupului și în care grupul să devină cadrul sigur pentru a explora părți din noi mai cunoscute sau mai puțin cunoscute.

Nu uităm însă și de timpul necesar pentru relaxare, de aceea fiecare zi va avea pauze în care să ne bucurăm de timp petrecut în natură, un cadru excelent pentru a ne deconecta și reconecta cu alte elemente din noi și din ceilalți.

Testimoniale

“Dear Arina,
As a foreigner in a country of a different language I was needing to become guided to the final venue of the conference. The organizing Team made sure that I had been expected. Every participant was taken by car to the venue. They booked accommodation, helped change money, translated into Romanian language whenever needed.
The Conference had been held next to a wooded hill close to the National Park of the Carpathian Mountains. Everything was very natural and organic, ideal for people who like hiking. Indeed, during one of the days, a guided excursion into the wilderness had been offered.
The Conference schedule had been suggested but could have been changed by the participants except for the Time of the meals. It had been a group of 25 participants including the organizing staff. There was no designated group facilitator. It has been made clear that every Person is in responsibility for his/her well-being, may leave the group or share some distress toward others. Everybody should feel able to maintain emotional stability throughout this encounter week. A number of health professionals had been among the participants but not always „on duty”, because they also could have taken the right to care for themselves, if necessary.
The staff seemed to always feel responsible. Somehow everybody contributed to this whole week, so that every problem could be solved. There was no power issue about leading or facilitating the group. In quite an organic way different people supported by listening, translating, giving feedback or information. Slowly a real community had been built on a voluntary basis.
When one set back reflecting one’s own issues two others came to take her place in translating or caring. Issues had been being restrained or emotionally abused by one´s parents. Then others have spoken up that they are parents, and have fears to restrain or abuse their children. Then caring for aging parents had become a big issue.
Helplessness or own limits in helping could have been explored or expressed. It became clear that every feeling, even anger, fear, disappointment had its right and needed a place to sit with, the group remaining silent during the process. There had been space for practically every feeling which could have affected a participant´s mind.
There was a striving to be honest, authentic, congruent with each other. But never had a feeling to be offended without a reason with a participant. Conflicts could have been discussed, the group helped to interpret the „real meaning” of a word.
Most participants brought meaningful issues in, reflecting their own limits of power to solve difficult situations. Somehow the group processes helped to look at it from a different point of view, even to see one’s self more through the eyes of other group members. There had been deep encounters. A lot of stuff could be expressed in really deep ways.
The days went on quickly. At the end we all had felt that one or two more days had been necessary to end up the conference. I will certainly come again next year. This will be my 3rd time to come to your workshop since you had told me in Pecs you would like to organize a person and nature encounter in your beloved mountains.
You may use this mail or excerpts of it on the homepage. Please feel free to improve my English as well for a better translation.
There is left to thank You for an ambitious caring for me as an organizer and for 7 beautiful days in an exceptional environment.
With love, respect, and gratitude,

Harald

“Săptămâna mea de Encounter…..Sau despre cum pornești la drum cu o idee, și te întorci cu alta. Credeam că știu care îmi sunt nevoile, că știu ce voi zice în cadrul sesiunilor, că știu ce am de cules în urma acestei experiențe (da, până și asta știam). Dar Encounter a avut alt plan cu mine, a apăsat alte butoane. Și bine a făcut!
În primele zile simțeam nevoia de organizare: să mi/ni se spună ce e permis și ce nu, când e permis și când nu și nu cumva să ne abatem de la ce am stabilit. Până și acolo, în acel cadru liber și deschis, eu simțeam nevoia regulilor, simțeam nevoia de control. Asta pentru că așa învățasem eu să fiu, să funcționez.
Desigur, nu s-a întâmplat asta. Așa că, încet, încet, mi-am permis să mă liniștesc, să mă așez, să mă conectez la loc și la ceilalți. Brut, nefiltrat, intens. În cadrul sesiunilor am văzut multă suferință. Și m-am forțat să privesc suferința altora, chiar dacă aveam impulsul să mă uit în altă parte. Priveam, preluam, digeram. A fost mult, viu, inconfortabil. A fost atâta trăire!
Apoi Encounter a luat o altă turnură pentru mine: din a treia zi a început să îmi ofere ceea ce a simțit că îmi lipsea cu adevărat: vulnerabilitate, tandrețe, acceptare, siguranță, atașament. Din a treia zi am început să am tot felul de trăiri după care tânjisem ani întregi, numai că nu știusem cum să exprim nevoia de ele. Au ieșit din mine atât de firesc, de neforțat; sosise timpul lor. Pot spune că în acele zile de Encounter am trecut printr-un proces de transformare. Și mă bucur că nu m-am împotrivit acestui proces, că nu am rămas fixată în ideile cu care pornisem la drum, ci l-am lăsat să se petreacă și să mă poarte așa cum a simțit că aveam nevoie să fiu purtată.
Cadrul care s-a creat în acele zile de Encounter este cel responsabil de transformarea mea: oamenii care l-au compus, locul, momentele. E greu de pus în cuvinte câte înseamnă și cât de mult înseamnă pentru mine această experiență… a pus bazele unui nou capitol din viața mea.”

Cristina

“Prin participarea la Encounter România 2019 am stat faţă în față cu una din cele mai mari frici ale mele: frica de a interacţiona cu grupuri de oameni necunoscuţi.
În primele zile, în liniştea cercului de necunoscuţi, m-am întors în timp şi mi-am amintit de primul grup din care ,, am făcut parte’’…reuniunile de familie de la ţară, locul unde am crescut. M-am văzut micuţă, stând alături de nişte persoane pentru care nu eram decât copilul chinuit al familiei. Era între ele un fir invizibil prin care erau legate unele de altele, fir ce pe mine nu mă lega de nimeni. Asta reprezenta pentru mine un grup, o adunătură de persoane care îmi amintea cât de singură sunt.
Pe măsură ce zilele au trecut, cercul de necunoscuţi s-a transformat într-un cerc de oameni. Oameni ce-şi purtau în suflet povestea şi care acum o împărtăşeau cu ceilalţi. Cu fiecare poveste m-am descoperit, ca apoi să mă acopăr cu mai mult, cu mai bun, cu mai frumos. Cu fiecare lacrimă prelinsă pe faţa celuilalt, am dat voie şi lacrimilor mele să se prelingă pe faţa mea şi nodul din gât a dispărut. Inima mi s-a aşezat şi m-am eliberat de frica ce o purtam cu mine de prea mult timp. Vreau să mă întorc la acest sentiment ori de câte ori întâlnesc oameni noi.
Un encounter este o experienţă greu de descris în cuvinte, întrucât e ceva ce trebuie trăit şi simţit, pentru a fi înţeles. Pentru mine encounterul a fost ca un cutremur care părea devastator, dar care de fapt m-a asezat pe mine, mai bine, în mine.
Îți mulţumesc, Arina Dogaru ! Îi mulţumesc fiecărui om din grup!)

Simona

“My experience in an Encounter group:
After participating in my first Encounter group for one week, I was pretty sure that I would not do it again. Afterwards, when the emotions, experiences settled down, I am once again thinking about the idea of participating in a new one. I felt that there was a deep connections between the members of the group, that we were all vulnerable, without any armures and we were ready to sustain each other. For me, these types of meetings brought a lot of awareness about my feelings in regards to the relationship with myself, with my parents and with my partner. Even after several months, I am still processing some information and feelings and the way I am functioning as an individual. I am now more in contact with myself, I am more aware how my experiences impacted me.
The way in which the group functions is encouraging people to search deep inside them and process emotions/feelings. The group is giving you the idea of being in a secure place with people that are there for you. In the end, the security brought by the group was lower from my perspective and I didn’t feel very comfortable anymore to share my thoughts with the group. But, I saw participants addressing the group, their own feelings about the group dynamic which encouraged me for the further experiences to do so. I was grateful to be part of this project.”

Diana

“Al doilea encounter nu s-a adunat cu primul, ci s-a inmultit, Sa fim prezenți într-un setting similar mi-a dat ocazia sa realizez cat de mult ne-am schimbat într-un an. Am participat la grup din toata inima, fara asteptari. Sentimentul de acceptare nu m-a mai părăsit de atunci. I now trust the process more than ever :)”

Sabina