Marshall Rosenberg și cele două întrebări cheie
Influența lui Carl Rogers asupra modului de a gândi relațiile umane a fost simțită și de Marshall Rosenberg (1934-2015), psiholog american, fost student al lui Rogers și creatorul Comunicării Nonviolente.
„Sunt recunoscător că am avut șansa să studiez și să lucrez cu profesorul Carl Rogers într-un moment când el studia componentele unei relații centrate pe ajutor. Rezultatele acestei cercetări au jucat un rol cheie în evoluția procesului de comunicare pe care îl voi descrie în această carte.”
– Marshall Rosenberg, Comunicarea Nonviolentă – Un limbaj al vieții
Darul lui pentru oameni, asemenea unui nufăr care crește în nămol, a început să se formeze într-un context socio-politic în care, copil fiind, Marshall afla, fără voia lui, ce însemnau rasismul, umilința, segregarea. Pe de altă parte, în mediul familiei sale, vedea înțelegere și compasiune și avea parte de „grămezi de iubire” (cuvintele lui). Poate că tocmai acest contrast a hrănit cele două întrebări la care vine cu răspunsuri CNV:
„Ce se întâmplă când pierdem contactul cu natura noastră plină de compasiune și ajungem să ne comportăm violent și opresiv? Și invers, ce le permite anumitor oameni să rămână în contact cu natura lor plină de compasiune chiar și în circumstanțe din cele mai critice?”
– Marshall Rosenberg, Comunicarea Nonviolentă – Un limbaj al vieții
Pe lângă experiențele contrastante pe care le-a avut copil fiind, Marshall Rosenberg a prelucrat și a topit în modelul Comunicării Nonviolente valori din spiritualitatea budistă și din psihologia umanistă a lui Carl Rogers, din mișcarea drepturilor civile din SUA anilor 50-60 și din modelul lui Ghandi de acțiune pașnică și eficientă.
Scopul Comunicării Nonviolente
Comunicarea Nonviolentă (prescurtat CNV) este un mod de a gândi, a relaționa și a comunica bazat pe recunoașterea, ascultarea și exprimarea autentică a ceea ce toți oamenii au în comun: emoții, sentimente și nevoi.
Scopul ei este acela de a ne ancora cât mai conștient într-o stare de compasiune pe care Marshall Rosenberg o vedea inerentă naturii umane. În acest sens, preluat de la Gandhi, folosește el termenul „nonviolent”: „starea noastră naturală de compasiune atunci când violența părăsește inima” (Marshall Rosenberg). Iar violența, sub orice formă, este considerată în CNV o expresie tragică a unor nevoi neîmplinite.
Când ne aflăm însă mai aproape de compasiunea noastră naturală, atunci putem contribui conștient la viața celorlalți, putem dărui și primi din inimă. Această contribuție ne aduce vitalitate și ne dă puterea interioară de a face alegeri. Întrucât există nenumărate căi prin care ne putem împlini nevoile, atât noi cât și ceilalți. Iar CNV ne învață cum să ne ascultăm reciproc, cum să auzim, dincolo de orice judecată nevoile neîmplinite și abia apoi să căutăm strategiile prin care să ne apropiem pașnic de împlinirea nevoilor.
Pașii Comunicării Nonviolente
CNV propune o modalitate de comunicare bazată pe patru pași:
- Observarea faptelor și a situațiilor
- Sentimentele pe care le avem în acele situații
- Nevoile din spatele sentimentelor
- Cerințele apărute în urma conștientizării nevoilor
Practicarea acestor pași cu intenția de a crea conexiune și cu atenția în prezent ne ajută să evităm blocajele venite dintr-un mod de comunicare bazat pe automatisme mentale și verbale, pe interpretări, etichetări, percepții deformate, generalizări, critică.
Cei patru pași ai CNV pot fi folosiți în comunicarea cu sine, în propriul dialog interior, ceea ce ne dezvoltă conștientizarea și empatia de sine. Ei pot fi folosiți apoi în orice comunicare în care ne dorim să ne exprimăm autentic și să-i ascultăm empatic pe ceilalți, în contexte personale sau profesionale, în relația cu copiii, cu colegii, cu prietenii – astfel contribuim la calitatea interacțiunilor noastre. Și implicit a vieții, de aceea CNV este numit și un limbaj al vieții.
Schimbarea socială începe și de aici
„Schimbarea socială începe cu fiecare interacțiune” spunea un trainer CNV. Atât Encounter-ul, cât și Comunicarea Nonviolentă țintesc spre această schimbare socială ce vine din experimentarea unor interacțiuni cu impact asupra transformării interioare a indivizilor. Și din dezvoltarea capacităților de ascultare empatică, de exprimare autentică, de alegeri conștiente.
Ne propunem să creăm ocazii de învățare și practicare a CNV, prin cursuri și ateliere care să pornească de la experiențele participanților, fiindcă, așa cum spunea Carl Rogers „ceea ce este cel mai personal este și cel mai general”.
