PROIECTE
- Grup Encounter
- Comunicare nonviolentă
- Cercuri empatice
Grupul Encounter se concentrează pe contextul și dinamica care se creează aici și acum și mai puțin pe relatarea istoriei personale sau pe explicarea și interpretarea unor comportamente sau sentimente generale sau pe concentrarea asupra unor evenimente care se întâmplă în afara grupului.
În grupul Encounter, scopul nu este procesul psihoterapeutic de grup, în care cineva face ceva sau intervine pentru a direcționa un proces. Scopul este procesul de învățare care se manifestă pe mai multe dimensiuni, învățarea individuală, personală și învățarea de grup. De aceea, într-un grup encounter există o atenție deosebită la cum manifestarea presiunii sociale ar putea să rănească.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale unui astfel de grup este provocarea lansată fiecărui participant de a se adapta la schimbare. Pentru o perioadă de timp încetăm să mai fim singuri, relația cu celălalt devine suficient de intensă și de semnificativă, până în punctul în care noi înțelegeri despre cine suntem, cum suntem și cum abordăm relațiile cu cei apropiați ies la suprafață.
Acest spațiu promovează responsabilitatea personală, intrând în opoziție cu tendința de a-i lăsa pe alții să decidă sau să direcționeze propriul nostru comportament. Ca o cale către autoconștientizare, grupul encounter cere onestitate și transparență și comunicarea vieții personale într-un limbaj ce poate fi înțeles de ceilalți.
Comunicarea Nonviolentă (prescurtat CNV) este un mod de a gândi și a relaționa ce are la bază recunoașterea, ascultarea și exprimarea autentică a ceea ce toți oamenii au în comun: emoții, sentimente și nevoi. Scopul ei este acela de a ne ancora cât mai conștient într-o stare de compasiune pe care Marshall Rosenberg o vedea inerentă naturii umane.
În acest sens, preluat de la Gandhi, el folosește termenul ‘nonviolent’: „starea noastră naturală de compasiune atunci când violența părăsește inima” (Marshall Rosenberg). Iar violența, sub orice formă, este considerată în CNV o expresie tragică a unor nevoi neîmplinite.
Când ne aflăm însă mai aproape de compasiunea noastră naturală, atunci putem contribui conștient la viața celorlalți, putem dărui și primi din inimă. Această contribuție ne face să ne simțim mai vii și cu mai multă putere interioară de a face alegeri pentru a ne împlini nevoile, atât noi cât și ceilalți.
Cei patru pași ai CNV pot fi folosiți în comunicarea cu sine, în propriul dialog interior, ceea ce ne dezvoltă conștientizarea și empatia de sine. Ei pot fi folosiți apoi în orice comunicare în care ne dorim să ne exprimăm autentic și să-i ascultăm empatic pe ceilalți, în contexte de cuplu, în relația cu copiii, cu colegii, cu prietenii
Cercurile empatice sau exercițiile de ascultare activă, așa cum Edwin Rutsch le-a creat, au la bază practica și principiile lui Carl Rogers cu privire la empatie și ascultarea empatică, fiind mai mult decât un instrument de training, ci mai degrabă o modalitate de conectare prin experiență la realitatea profundă a propriei persoane și a celuilalt, și de modificare a tiparelor obișnuite de comunicare prin care luptăm pentru a ne face auzită vocea sau în care spațiul nostru este acaparat și suntem reduși la tăcere.
Astfel, în cercurile empatice învățăm să renunțăm la o parte din condiționările culturale disfuncționale ce ne izolează și ne înstrăinează de noi și de celălalt, exersând prezența și conectarea într-un mediu incluziv și lipsit de judecată.
Cercul empatic propune o călătorie într-o lume a empatiei prin a exersa reflectarea înțelegerii pe care o avem despre ce împărtășește celălalt, ca modalitate de verificare și având intenția de a-l ajuta să se simtă auzit, cu grijă de a nu adăuga propriile gânduri sau răspunsuri în timpul reflectării. Experiența de a fi înțeles empatic poate produce creștere prin dezvoltarea unor atitudini terapeutice despre sine, însă cercurile empatice nu sunt grupuri terapeutice deși efectul lor poate fi unul vindecător.
Sperăm ca acest exercițiu de a fi în contact cu celălalt să ne ajute în a construi relații de încredere și semnificative, să ne aducă claritate în gânduri și sentimente și să creeze un spațiu sigur în care să putem deveni mai deschiși, autentici, încrezători și capabili de a vedea umanitatea în fiecare.
Ce este grupul Encounter?
Istoric - Evoluție - Prezent
De la grupul T la grupul Encounter
Termenul de grup Encounter (basic encounter group) pentru a descrie un grup experiențial a fost inventat de Carl Rogers abia la mijlocul anilor 1960. Până atunci, pentru a descrie această experiență, a fost folosit termenul de “grup T”.
Abordarea Centrată pe Persoană
Carl Rogers, în cartea sa “A way of being”, menționează 11 decembrie 1940 ca fiind data nașterii Abordării Centrate pe Persoană. Prin această lucrare, Rogers a prezentat o nouă abordare și a subliniat că aceasta nu urmărește rezolvarea problemelor, ci mai degrabă ajutarea indivizilor să crească și să se dezvolte.
Grupul Encounter în Abordarea Centrată pe Persoană
La sfârșitul anilor ’60, abordarea s-a extins la ceea ce Rogers a numit “Basic encounter group”, o experiență de grup nestructurată în care membrii grupului au ajuns la o mai mare înțelegere de sine, spontaneitate, comunicare îmbunătățită și autenticitate în relații.
EVENIMENTE
BLOG
